Omul-marele viteaz-! ...


Omul e mare viteaz,
Până dă, de vre-un necaz,
Necaz moderat, sau mare
După cât e el, de tare...

Astfel, de la caz la caz,
Fac, nopți la rând, să stea treaz,
În post și în rugăciune,
Care, pot schimba o lume! ...

Și pe el, curând îl schimbă,
Până-i cererea, pe limbă,
Rugăciunea, pân s-o-ncheie,
Modestia, o să-l ieie...

Și-ntristat, pe genunchi stând,
Ori cu fața, la pământ
Și, schimbat vijelios,
Prin Jertfirea, lui Christos,


Și-arată încrederea
În dreapta lui Yehowa,
Și în măreția, Lui
Creatorul cerului,

Omului, pământului,
Tatăl, Universului,
Măreția Fiului,
Și dreptatea Duhului! ! ! ...

Și-și aduce-atunci, aminte
Înțelesul multor, pilde
Cuvântul, cel minunat,
Sfânt, drept și adevărat:

-”Credința ta te-a vindecat,
Du-te nu mai fă păcat”
Ca să nu-ți fie, mai rău,
Fă voia lui DUMNEZEU! ! ! ...

Ceru-atunci, s-a luminat
Și omul parc-a-nviat...
La cuvântul, Său, divin
Caută drumul creștin! ! ...

Prin trup, Sfânt, zdrobit
Și sînge,
Bunătatea îl învinge,
Fiind chezașe, omului
Ca părtaș al Domnului! ...

Dorința Sa, de-al, scăpa
Din netrebnicia sa.

Ca, un înger, Domnu-l face
Încă, spre sfârșit, de viață
Când cuvinte, calde-nnalță,
Laudă și cânt de pace! !

Partea-i va fi, cu Mesia
Cel vestit de, Isaia
Și prin, El, cu Dumnezeu
Ce l-a izbăvit de rău! ...

Are, un locaș ceresc,
Va lua, trup duhovnicesc,
În iubire-ntr-una, crește
Și salută, creștinește,

Cu cuvântul frumos,”Pace”
În care iubire, zace
Modestie și dreptate,
Și răspunsul:
”-Pace frate”! ...

Cercetat, de mari necazuri,
Ca-n atâtea mii de cazuri,
Va avea, nume schimbat
Cu unul, de Domnul dat,

Nume-n care, bucuria
Îl cinstește, pe Mesia
Pe Domnul, venit anume,
Să-i strângă pe-ai, Săi, din lume...

Oameni mândri și oricare,
Ce trăiți la întâmplare,
Azi, în zi de sărbătoare,
Cereți Domnului iertare! ! ...

Aduce-ți-i închinare,
Și-I răspundeți la chemare...
Pentru că, chiar Dumnezeu,
Ne cheamă, la Fiul Său! ...

La Sine, ne va lua
După judecata, Sa.
Cei ce-o fac, pe înțelepții,
(Mândri de harul primit)

Dar uită, pe Domnul vieții
Cel pe cruce istovit,
Care-atâta i-a iubit,
Vor primi-n Iad însutit,

Flăcări, jar și sulf topit,
Fiindcă, nu s-au pocăit
Pân la timpul profețit,
Și tocmai, din acest motiv,

Rămân morți, definitiv! ...
Domnul, care s-annălțat,
În curând, va reveni
De nu azi, în altă zi,
Legământu-a-și împlini,

Fie, Binecuvântat! ! ! ...
Alături de, Cel Prea Înalt,
An de an și zi de zi,
Veșnicii de veșnicii! ! !

Moldovan Pavel
25.12. 2022.